AGROSTAR

AGROSTAR

Alexandru Potor, fostul secretar de stat în Ministerul Agriculturii, se întoarce într-o poziție de conducere în Guvernul României. Potrivit unei decizii a premierului Viorica Dăncilă, publicată în Monitorul Oficial de astăzi, miercuri – 21 august, Potor va face parte din echipa ministrului Fondurilor Europene, Roxana Mînzatu. Potor va ocupa funcția de secretar de stat.

Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial iar de astăzi Alexandru Potor își poate ocupa deja scaunul la ministerul care se ocupă cu fondurile europene. Pe aceleași funcții se află și Mihaela Virginia Toader, Ana Maria Bușoniu și Cezar Caleap.

Alexandru Potor a fost secretar de stat și în Ministerul Agriculturii condus de Petre Daea, de unde a solicitat să fie i se înceteze mandatul printr-o cerere depusă în 10 decembrie 2018.

Din 16 ianuarie 2019 și până în prezent, Potor a revenit la conducerea Federației Naționale a Grupurilor de Acțiune Locală – FNGAL din România.

SUMELE VIRATE DE COMISIA EUROPEANĂ ROMÂNIEI. Ministerul Fondurilor Europene a publicat situația banilor europeni intrați în România de la Comisia Europeană la data de 9 august 2019. Pentru plățile directe destinate fermierilor români, Comisia Europeană a virat în contul României suma de 6,88 miliarde de euro, iar pentru dezvoltare rurală suma depășește 4 miliarde de euro.

Ministerul Fondurilor Europene face și clasamentul primelor 5 județe fruntașe la absorbția banilor europeni și unde se situează țara noastră în Uniunea Europeană din punct de vedere al gradului de absorbție în exercițiul financiar 2014-2020.

Situația fondurilor europene la 9 august 2019

● 9,44 mld. euro bani europeni intrați în România prin Politica de Coeziune și Politica Agricolă. Acestor sume li se adaugă încă 6,88 mld. euro plăți directe către fermieri;
● 25,68 mld. euro – valoarea totală a liniilor de finanțare deschise, reprezentând aprox. 94% din alocarea totală a României;
● 44,5 mld. euro valoarea proiectelor depuse pentru aceste linii de finanțare;
● Aprox. 24,77 mld. euro valoarea totală a contractelor de finanțare semnate. Rata de contractare a crescut de peste 15 ori, de la 5% în 2016 la 87,3% din alocare, în prezent.

Rata de absorbție a României este aprox. 31% raportat la media UE, care este de 34%.

program-operational_b

Din punct de vedere al gradului de absorbție a banilor europeni, Finlanda este pe primul loc, 59%, urmată îndeaproape de Irlanda, 54%, de Luxembourg, 52% și de Austria, 51%. România, cu un grad de absorbție de 31%, este pe același loc cu Cehia și Malta. Cel mai mic grad de absorbție îl are Croația, 23%.

rata-absorbtie_b

Ministerul Fondurilor Europene a făcut și top 5 județe fruntașe la contractele semnate pentru proiecte finanțate din bani europeni.

harta-bani_b

Ilfov, București pe primul și al doilea lor, cu suma totală de 8,332 miliarde euro, Constanța pe locul trei cu 6,240 miliarde euro, Cluj, locul patru, cu 5,204 miliarde euro și Dolj, pe locul cinci, cu 1,869 miliarde euro.

IMPORTANŢA ZONELOR RURALE. Peste 53% din populaţia României trăieşte în zone predominant rurale, arată datele Eurostat publicate în iunie 2019.

Mai exact, 10.436.306 persoane, adică 53,4% din populaţia totală a ţării noastre, de 19,53 milioane persoane, erau înregistrate în 2018 în mediul rural. Practic, datele Eurostat arată că aproape 11% din toţi locuitorii zonelor predominant rurale din UE 28 erau înregistraţi anul trecut în România.

tarani-cu-steag-ue_b

Aceleaşi date mai arată că regiunile predominant rurale ocupă 67,8% din teritoriul ţării noastre, generează 36,9% din valoarea adăugată brută a României şi dau 55,9% din totalul angajaţilor din ţară.

IMPORTANŢA ZONELOR RURALE DIN ROMÂNIA 
   Teritoriu (kmp)  Populaţia (persoane)   Valoarea adăugată brută   Angajaţi (persoane)
 Anul  2016   2018   2016   2017
 Zone predominant rurale  161.667   10.436.306   56.368 mil. euro   4.673.000
 Zone intermediare   74.927   6.793.070   54.880 mil. euro   2.438.400
 Zone predominant urbane  1.804   2.301.255   41.500 mil. euro   1.251.900
 Total   238.398   19.530.631   152.747 mil. euro   8.363.300


Sursa: Eurostat

DISTRIBUŢIE AJUTOARE DIRECTE. Câți agricultori din România au încasat de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) subvenții sub 500 de euro și câţi fermieri au primit, anul trecut, plăţi directe peste 100.000 de euro!

bani-pentru-fermieri_b

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mai mult de jumătate dintre agricultorii din România care au beneficiat de plăţi directe de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) pentru anul 2017 au încasat sume sub 500 de euro. Mai exact, 491.250 de agricultori, reprezentând aproape 60% din numărul total al celor care au primit subvenţii agricole, au încasat, în total, suma de 145,35 milioane de euro, adică 8,6% din totalul plăţilor directe efectuate de APIA fermierilor români pentru anul 2017, arată cele mai recente date Eurostat cu privire la agricultura din ţara noastră, actualizate în iunie 2019.

La polul opus în ceea ce priveşte sumele încasate de beneficiarii plăţilor directe, doar 120 de fermieri au primit subvenţii peste 500.000 de euro, însă suma totală încasată de aceştia reprezintă 7,3% din banii plătiţi de APIA pentru 2017.

CÂŢI FERMIERI AU ÎNCASAT PLĂŢI DIRECTE PESTE 100.000 EURO!

Datele Eurostat privind distribuţia ajutoarelor directe către fermierii din România arată că, pentru anul financiar 2017, 2.060 de fermieri din ţara noastră (0,24% din numărul de total de beneficiari ai subvenţiilor agricole) au încasat de la APIA plăţi directe ce depăşesc 100.000 de euro, pragul propus de Comisia Europeană pentru plafonarea subvenţiilor după 2020. Sumele plătite acestora totalizează însă aproape jumătate de miliard de euro (475.545 milioane euro) şi reprezintă 28,2% din totalul plăţilor directe acordate de APIA fermierilor pentru 2017.

plati directe ro 2017_b

TOTAL BENEFICIARI PLĂŢI DIRECTE Campania 2017: 844.480
TOTAL PLĂŢI DIRECTE Campania 2017: 1.690.338.000 euro
*Sursa: Comisia Europeană, DG AGRI. * Datele pentru anul financiar 2018 vor fi disponibile în a doua jumătate a anului 2019

Raportul Eurostat mai relevă că din aproape 3 miliarde de euro plătiţi fermierilor români în 2018, cea mai mare parte (59,2%) au fost plăţi directe, respectiv 1,77 miliarde euro39,6% (1,18 miliarde euro) au fost plăţi pentru dezvoltare rurală şi doar 1,2% (35,96 milioane euro) din suma totală au reprezentat plăţi pentru măsuri de piaţă. Comparativ, la nivelul UE 28, 70,9 din totalul cheltuielilor realizate prin Politica Agricolă Comună (PAC) au fost plăţi directe, 24,5% din bani s-au dus spre dezvoltare rurală şi 4,6% pentru măsuri de piaţă.

94,5% FERME DE SUBZISTENŢĂ ŞI SEMISUBZISTENŢĂ

Datele Eurostat mai arată că 91,8% din exploataţiile agricole înregistrate în România în 2016 aveau sub 5 ha şi doar 12.310 ferme (0,4% din total) exploatau peste 100 ha. Mai exact, în ţara noastră existau, acum trei ani, 3.140.770 de exploataţii agricole sub 5 ha.

În funcţie de dimensiunea economică, aveam:

- 3.236.060 exploataţii (94,5% din total) de subzistenţă şi de semisubzistenţă (sub 8.000 euro SO, conform Legii 285/2015 privind clasificarea fermelor şi exploataţiilor agricole)

- 182.190 (5,3%) ferme mici şi medii (între 8.000 SO şi 250.000 SO)

- 3.790 (0,11%) ferme mari (peste 250.000 SO).

Detalii AICI: RAPORT OFICIAL IUNIE 2019: STRUCTURA FERMELOR DIN ROMÂNIA!

TERMEN FINAL la APIA: 2 SEPTEMBRIE!

ANUNŢ OFICIAL APIA. Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) anunţă că rentierii agricoli mai pot obţine viza aferentă anului 2018 până la data de 2 septembrie 2019.

Rentierii se pot prezenta personal ori prin mandatar/curator/tutore, la oricare Centru judeţean al APIA, respectiv al Municipiului Bucureşti, cu următoarele documente, în original:
- 1) carnetul de rentier agricol;
- 2) actul de identitate al solicitantului;
- 3) decizia de la comisia de expertiză medicală - pentru solicitanţii pensionaţi pe caz de boală gradele I şi II / decizia de la comisia de expertiză medicală şi decizia de pensionare la limită de vârstă - pentru solicitanţii pensionaţi pe caz de boală gradele I şi II a cărei pensie de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă;
- 4) procură notarială autentificată/curatelă/hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă din care să reiasă că solicitantul este tutore legal al rentierului agricol, în original, numai pentru cazurile în care solicitarea vizării carnetului de rentier agricol este făcută de un reprezentant legal;
- 5) contractul/contractele de arendare încheiat/încheiate până la data de 30 septembrie 2011, cu respectarea prevederilor Legii arendării nr. 16/1994*), cu modificările şi completările ulterioare, sau încheiat/încheiate după data de 1 octombrie 2011, cu respectarea prevederilor Codului civil.*) Legea nr. 16/1994 a fost abrogată prin art. 230 lit. r) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011;
- 6) extras de cont pe numele rentierului agricol, deschis la oricare bancă de pe teritoriul României, în lei. (extrasul se depune opţional);
- 7) declaraţia pentru obţinerea vizei anuale conform modelului din Anexa la Normele metodologice de aplicare a prevederilor „titlului XI Renta viageră agricolă” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, norme aprobate prin Ordinul nr. 1272/2005.

Persoana desemnată din cadrul Centrului judeţean al APIA, respectiv al Municipiului Bucureşti, va verifica conformitatea documentelor originale cu copiile existente la dosar şi va certifica pe copiile documentelor „conformitatea cu originalul”.

În cazul în care se constată că datele declarate de solicitanţi nu corespund realităţii, dreptul de a primi rentă viageră agricolă se suspendă până la data completării dosarului conform prevederilor legale în vigoare.

urgent-apia_b

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Plata rentei viagere agricole, conform prevederilor art. 6 alin. 1 şi alin. 2, din Legea 247/2005 Titlul XI, se efectuează într-o singură rată anuală, până la data de 30 noiembrie a anului următor celui pentru care aceasta este datorată, prin raportarea la cursul mediu de schimb valutar calculat de Banca Naţională a României din anul pentru care aceasta se datorează, prin mandat poştal sau virament bancar.

Renta viageră agricolă încetează la data decesului rentierului. În cazul decesului rentierului, renta datorată acestuia în anul 2018 poate fi încasată de moştenitorii săi, cu condiţia respectării prevederilor art.8 din Legea 247/2005 Titlu XI, şi a depunerii la oricare Centru judeţean al APIA, respectiv al Municipiului Bucureşti, până la data limită 15.10.2019, a cererii de moştenitor însoţită de următoarele documente justificative:

- carnetul de rentier al defunctului (obligatoriu în original);
- copie a certificatului de deces;
- copie a actului de succesiune (certificat de moştenitor sau certificat de calitate de moştenitor, certificat de legatar, hotărâre judecătorească de succesiune investită cu formula ”definitivă”);
- copie B.I/C.I./paşaport al moştenitorului;
- împuternicire/declaraţie notarială din care să reiasă acordul celorlalţi moştenitori privind solicitarea şi încasarea rentei viagere agricole datorată rentierului (original);
- extras de cont pe numele moştenitorului.

La depunere se prezintă documentele în original, în baza cărora funcţionarul APIA va certifica pe copia depusă la dosarul rentierului „conform cu originalul”.

Pentru persoanele pentru care s-a efectuat plata până la data de 30 noiembrie a anului următor celui pentru care aceasta este datorată, dar care nu au intrat în posesia rentei, procedura de plată se poate relua şi după acest termen până la 3 ani de la data-limită anuală de plată, inclusiv în caz de deces, către moştenitorii acestora.

În ultimii cinci ani am fost martorii promovării de către guverne a unor măsuri de politică fiscală de-a dreptul hazardate. Reducerea poverii fiscale pentru mediul de afaceri, în așteptarea unor creșteri semnificative a bazei de impunere care nu s-au mai produs niciodată sau aplicarea unor măsuri de tip experiment gândite în laboratoare ”absconse” ale decidenților politici, sunt doar câteva exemple în acest sens. Rezultatul se vede în evoluția veniturilor fiscale ale bugetului general consolidat. Dacă în semestrul I 2015 veniturile fiscale colectate la bugetul general consolidat reprezentau 9,9% din PIB, în semestrul I 2019 acestea abia mai ating 7% din PIB. În mod similar veniturile curente s-au redus de la 15,1% din PIB în semestrul I 2015, la 13,6% din PIB în semestrul I 2019.

Deși ANAF a trecut prin numeroase schimbări ale componenței echipei de conducere rezultatele au rămas neschimbate. Pare că resorturi ascunse limitează semnificativ capacitatea ANAF de a colecta venituri suplimentare prin reducerea evaziunii fiscale. Măsurile inițiate în acest sens sunt promovate în multe cazuri cu reticență și uneori într-o modalitate ce împiedică valorificarea acestora.

Inovările fanteziste în materie de politică fiscală s-ar putea să mai creeze surprize în perioada următoare. Guvernul s-a arătat disponibil pentru a continua să discute cu mediul de afaceri multe din prevederile OUG 114/2018 (o parte din aceste prevederi fiind de altfel modificate). Guvernul nu a arătat aceeași deschidere pentru a discuta cu reprezentanții lucrătorilor OUG 79/2017 (un alt cadou făcut mediului de afaceri). Blocarea în Parlament a proiectului de lege pentru aprobarea OUG 79/2017 pentru a nu se putea contesta constituționalitatea prevederilor acestui act normativ s-ar putea să se dovedească extrem de păguboasă pentru buget dar și pentru cetățenii români cu statut de lucrător. Mai mult, deși există cel puțin 3 încheieri ale instanțelor de judecată naționale prin care se invocă excepția de neconstituționalitate în ceea ce privește OUG 79/2017, Curtea Constituțională întârzie să ia în discuție aceste sesizări, prelungind astfel o stare de provizorat cu efecte din ce în ce mai nocive asupra salariaților.

 O primă evaluare eronată în ceea ce privește efectele OUG 79/2017 a fost vizibilă la aprobarea legii bugetului de asigurări sociale pentru anul 2019. S-a sperat că angajații vor putea să-și ”convingă” angajatorii să se conformeze în ceea ce privește plata contribuțiilor de asigurări sociale, ca urmare bugetul asigurărilor sociale a fost prevăzut să se închidă în acest an cu excedent, oferind astfel spațiu de manevră pentru noua lege a pensiilor și totodată, pe termen scurt, să reducă presiunea pe bugetul de stat pentru a acoperi deficitul înregistrat de funcționarea sistemului public de pensii. Încă de la aprobare am atras atenția că veniturile bugetului asigurărilor sociale sunt supraevaluate, după 6 luni de implementare deficitul BASS ajungând la aprox 0,13% din PIB.

 Din punctul nostru de vedere este cert că măsurile de stimulare promovate de Guvern în ultimii ani, în favoarea mediului de afaceri, nu și-au atins obiectivul, de aici și nevoia de a introduce noi impozite sau taxe pentru a asigura finanțarea cheltuielilor deja contractate. Cel mai recent exemplu este chiar situația din sectorul Construcții. Efectul real nu a fost nici pe departe cel estimat. Salariul mediu brut în Construcții în mai 2019 față de mai 2018 a crescut cu doar 19%, în condițiile în care creșterea salariului minim din sector a fost 44%. Reacția așteptată era aceea de a fiscaliza în mod real activitatea sectorului și implicit de a reduce impactul plății salariilor ”în plic”. Ca de fiecare dată mediul de afaceri a folosit această oportunitate exclusiv în interes propriu, speculând erorile de legiferare, intenționate sau nu.

După 6 luni de execuție, veniturile bugetului de stat erau realizate în proporție de 43,1% în timp ce cheltuielile au fost realizate în proporție de 44,4%.Presiunea bugetară este imensă dacă avem în vedere faptul că în semestrul I 2019 cheltuielile de personal și asistența socială (inclusiv pensii) ca % din PIB reprezentau 10,3% din PIB, în condițiile în care veniturile curente ale BCG au fost de 13,6% din PIB în aceeași perioadă.

Atât cheltuielile salariale, cât și cele de asistență socială sunt într-un proces continuu de creștere în anii următori, daca avem în vedere prevederile legii 153/2017 și a legii 127/2019. 

Dacă analizăm cu atenție actuala propunere de rectificare constatăm că aceasta nu ar fi putut fi realizată fără Ordonanța nr. 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale și respectiv ultimul proiect de OG promovat de MFP[1] (cel mai probabil retras, dacă avem în vedere că în mod oficial acesta nu a fost prezentat și aprobat în ședință de Guvern iar o parte din prevederi au fost preluate în OG 9/2019). În condițiile în care proiectul de OG a fost retras (??) premisele construcției rectificării bugetare în forma postată în dezbatere publică nu mai sunt valabile!!!!!!

Mai ales în aceste condiții creșterea veniturilor în forma propusă spre rectificare este extrem de periculoasa pentru că se bazează într-o proporție semnificativă pe sumele așteptate ca efect al aplicării amnistiei fiscale, OG adoptat recent (mecanismul de restructurare a obligațiilor bugetare ca mecanism alternativ față de procedura de acordare a eșalonării la plată) și pe de altă parte pe angajamentul ANAF de a colecta mai bine TVA și accize. 87% din veniturile suplimentare prevăzute la rectificare vin în fapt din cele 2 surse mai sus menționate. Creșterea eficienței colectării s-a dovedit însă în ultimii ani a fi misiune imposibilă. Nenumărate facilități fiscale au fost acordate în ideea reducerii cotelor de impunere pentru a genera o lărgire a bazei de impunere. În mare parte din cazuri nu s-a întâmplat însă nimic, încasările bugetului s-au redus într-un ritm aproape identic cu cel al reducerii cotelor.

În acest moment Guvernul a optat pentru o rectificare bugetară de suprafață, având ca obiective reale:

  1. Creșterea sumelor defalcate către bugetele locale, în special cele pentru echilibrarea bugetelor comunităților locale.
  2. Acoperirea prin transfer a deficitelor înregistrate deja de bugetul asigurărilor sociale și FNUASS, asigurând astfel resursele pentru creșterea pensiilor din luna septembrie.
  3. Păstrarea deficitului în limite relativ controlabile.

Scad subvențiile, cheltuielile de capital, finanțările pentru investiții, alocările pentru cofinanțarea proiectelor europene, toate pentru a acoperi angajamentele de asistență socială, creșterea serviciului datoriei publice și transferurile pentru autoritățile locale.

Adevărata rectificare va fi probabil operată în luna noiembrie dacă avem în vedere evoluția unor categorii de cheltuieli.

Un astfel de exemplu este execuția cheltuielilor FNUASS, la 6 luni cheltuielile totale ale FNUASS erau realizate în proporție de 50,6%, în structură situația fiind însă următoarea:

-           cheltuielile de personal aferente anului 2019, suportate din FNUASS erau consumate în proporție de 54,4%,

-           transferurile pentru acoperirea creșterilor salariale pentru personalul medical din spitale – grad de realizare 56,8%.

-           Cheltuielile pentru asistența socială – 75,6%.

Cu toate acestea pentru partea de cheltuieli nu se propune nici un fel de rectificare.

Întârzierea rectificării reale creează însă probleme în funcționarea unor servicii publice, cum ar fi transportul pe calea ferată (suplimentarea subvenției aferentă transportului pe calea ferată este necesară și urgentă).

Până la viitoarea rectificare Guvernul trebuie să găsească însă surse de finanțare, cel mai probabil cu impact negativ, direct și consistent asupra populației.

Este foarte posibil ca acest impact să fie amplificat într-un mod semnificativ de evoluția prețului gazelor naturale, este cunoscut deja faptul că a fost inițiată de către Comisia Europeană o procedură de infringement împotriva României, considerând că sistemul de plafonare a prețurilor la gaze introdus în decembrie 2018 prin OUG 114/2018, contravine legislației UE.

Atragem atenția Guvernului că orice modificare a bazei de calcul a CAS, așa cum a fost și cea promovată de MFP prin proiectul de OG retras (?),  este suportată în mod direct de salariați, ceea ce va conduce la reducerea veniturilor nete ale acestora. OUG 79/2017 va continua astfel să erodeze veniturile nete ale salariaților, în special al celor din sectorul privat, efectele vor fi resimțite de salariați de fiecare dată când baza de impunere pentru CAS se va lărgi față de conținutul existent în 2017.

Ca urmare, cerem Guvernului să manifeste interes și deschidere pentru a discuta cu toți factorii implicați un set de măsuri care să ducă la o rectificare reală a bugetului, identificând posibilități reale de creștere a veniturilor bugetare și totodată asumarea unor decizii corecte, transparente și echitabile pentru partea de cheltuieli.

Considerăm că mutarea presiunii bugetare în ultimele 2 luni ale anului înseamnă o amânare nejustificată și periculoasă pentru stabilitatea bugetară.

De asemenea cerem Guvernului să revină la principiile de gestiune sănătoasă a finanțelor publice, renunțând la practica derogării de la legislația în domeniu, atât în elaborarea, cât și la rectificarea  bugetului.

LOVITURĂ DURĂ pentru FERMIERI!

TĂIEREA FONDURILOR PENTRU AGRICULTURĂ! Banii pentru agricultură sunt în pericol! Agricultura va suferi cea mai drastică tăiere de fonduri. În plus, din septembrie 2019, la Bruxelles, se reiau negocierilor pentru plafonarea subvențiilor pe fermă. Cei mai loviți de plafonre vor fi marii fermieri, spune europarlamentarul Carmen Avram (S&D), membru în Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală din Parlamentul European.

Agricultura europeană va suferi cea mai drastică tăiere de fonduri din toată istoria Uniunii Europen. Vom ajunge ca doar 27% din bugetul alocat Uniunii să fie acordat agriculturii, o tăiere cu 12% sau 14%”, a precizat europarlamentarul Carmen Avram, pentru Antena 3.

În actualul exercițiu financiar, agricultura europeană beneficiază de circa 40% din bugetul alocat Uniunii Europene. Dacă se va ajunge la 27%, diferența este uriașă și se va răsfrânge asupra plăților directe de care beneficiază fermierii. Pe lângă amenințarea tăierii fondurilor pentru agricultură, decizie care va afecta plățile pentru agricultori, nu ar fi fost înlăturat nici pericolul plafonării subvențiilor pe fermă și beneficiar. Europarlamentarul Carmen  Avram spune că din septembrie România intră din nou în tranșee pentru a împiedica reducerea subvenților pentru marii fermieri.  România este un jucător important pe piața agricolă europeană, iar marii fermieri români sunt campioni la suprafețe și producții în Europa.

Propunerea Comisiei Europene, pentru noua Politică Agricolă Comună (PAC), 2021-2027, este ca statele membre să reducă cuantumul plăților directe care urmează a fi acordate unui fermier atunci când acest cuantum depășește un prag stabilit de fiecare țară, care nu poate fi mai mic de 100 000 EUR.

Suma pe care o vor pierde marii și medii fermieri în cazul plafonării a fost calculată de Achim Irimescu, fostul ministru al agriculturii, șeful Departamentului pentru Agricultură și Siguranță Alimentară din cadrul Reprezentanței Permanente a României la UE.

Contrar afirmațiilor Comisiei Europene conform cărora impactul plafonării va fi redus, în cazul României aceasta va avea un efect problematic. Introducerea plafonării de la 100.000 de euro (pe fermă n.r.) va conduce la reducerea cu 445 de milioane de euro/an a subvențiilor fermelor medii și mari ce va afecta grav competitivitatea acestor ferme, ele fiind cele mai competitive din România. Chiar și dublarea sumei plăților directe pe hectar care ar urma să fie redistribuită fermelor mici, nu va fi suficientă pentru creșterea competitivității acestora, a spus Achim Irimescu, într-o expunere despre PAC post 2020, făcută la București, pe 1 februarie 2019.

IMAGINEA CARE TREBUIE SĂ SE SCHIMBE. În ultima perioadă, am răsfoit revista presei, chiar şi cea de specialitate agricolă, și am găsit articole de genul: ”Cele mai slabe rezultate din istoria învăţământului liceal agricol” sau ”24% dintre elevii liceelor agricole care s-au înscris la BAC au şi promovat„ ori ”Daea, <ţepuit> de Andronescu în chestiunea liceelor cu profil agricol? Bacalaureatul, un hop greu de trecut” -  titluri de cancan care atrag cititorii şi, implicit, traficul pe site-urile respective.

Nimic rău într-o piaţă liberă, dar cel care citeşte şi nu are toate informaţiile oare ce imagine îşi formează?! Acest lucru se întâmplă de peste 15 ani de zile şi atunci este şi normal ca părinţii să evite liceele agricole iar opinia publică să afirme, conform unor sondaje eronate, că ”în agricultură este nevoie de personal cu patru clase”. An de an cei din presă au reuşit să construiască, cu intenţie sau fără intenţie, o imagine de oaie neagră a sistemului de învăţământ pentru liceele agricole.

Umblaţi la cauze, nu vă mulţumiţi doar să constataţi efectele!

Foarte puţini sau deloc, în urma analizei rezultatelor de la bacalaureat, au precizat şi cauzele care au dus la acest lucru. Şi, până la urmă, ce pretenţii să avem dacă mai marii din Educaţie în loc să elimine cauzele care au dus la acest lucru şi să revitalizeze acest sector au hotărât că mai bine fac şcoli profesionale şi cu asta au rezolvat problema sau, mai rău, au decis să desfiinţeze aceste licee.

Dintr-o analiză sumară putem menţiona câteva din cauzele care au condus la aceste rezultate dezastruoase:

1. Media de admitere în clasa a IX-a - în unele cazuri sub nota patru. Păi stau strâmb şi încerc să judec drept, cum ai putea tu ca profesor să preiei în clasa a IX-a un copil la care nivelul de cunoştinţe din 8 ani de şcoală este de nota patru şi la finalul liceului acesta să fie de 6? În condiţiile în care în anii de liceu apar disciplinele tehnice iar pentru disciplinele la care se susţin probele la bacalaureat scade numărul de ore, cum credeţi că un profesor, chiar să fie şi cel mai mare geniu în pedagogie şi ştiinţe poate acoperi în patru ani de liceu lacunele din opt ani de şcoală generală? Ba mai mult, nu pot să înţeleg cum poţi să finalizezi opt clase cu nota patru???
2. Lipsa manualelor de specialitate, cele mai noi fiind din anii 1990.
3. Subfinanţarea cruntă din ultimii 20 de ani! Subiect care a mai fost tratat în articole anterioare.
4. Devalizarea patrimoniului liceelor agricole.
5. Diverse ”pile„ angajate de Inspectoratele şcolare care, în cel mai bun caz, trec o dată pe lună pe la liceu să încaseze salariul.
6. Ideea absurdă creată şi cultivată în societate conform căreia ”numai proştii fac liceu agricol”!

Agricultura zilelor noastre nu înseamnă "SAPĂ DE LEMN"!

Ce înseamnă de fapt agricultura în zilele noastre? Poate că unii, care nu au ieşit de prin birouri să intre în ferme nu au habar şi, din acest motiv trebuie să le spunem ce înseamnă acest domeniu.
Sectorul Vegetal - utilajele şi echipamentele utilizate la momentul actual dispun de echipamente informatice, senzori, echipamente GPS şi tendinţa este spre utilaje ghidate autonom. Ce înseamnă lucrul acesta? Operatorul (fostul tractorist) trebuie să aibă cunoştinţe temeinice şi abilităţi practice de utilizare a tehnicii informatice, să înţeleagă procesele pe care le efectuează aceste echipamente, să înţeleagă mesajele pe care le transmit senzorii şi să acţioneze ca atare. Administrarea îngrăşămintelor şi amendamentelor se realizează în marea majoritate a fermelor în urma cartării agro-chimice a solului. Ce înseamnă acest lucru? Să ştie chimie, să ştie topometrie şi să cunoască modul de utilizare a tehnicii GPS. Marea majoritate a utilajelor şi echipamentelor agricole, atunci când se strică, efectiv nu le poţi repara în câmp, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să efectuezi o diagnoză electronică. Dacă nu înţelegi echipamentele de diagnoză şi mesajele transmise cum poţi repara aceste echipamente? Trebuie subliniat că tehnica din dotare la momentul actual are preţuri foarte mari şi dau un exemplu: un tractor de putere medie costă peste 70 de mii de euro. Din acest preţ aproape 40% însemnă tehnică informatică iar dacă nu ştii să utilizezi această tehnică nu ai aruncat bani pe geam?!
Sectorul zootehnic - peste 80 la sută din tehnologie, la unele specii chiar 100%, este mecanizată, automatizată şi informatizată fiind în aceeaşi situaţie cu sectorul vegetal. Evidenţa, monitorizarea din punct de vedere a microclimatului, producţiilor, stării de sănătate a  efectivelor de animale se realizează computerizat.
Şi atunci, cum credeţi că un elev cu nota patru va deveni un bun meseriaş?!

Trebuie să atenţionăm şi să subliniem următoarele aspecte:

• Siguranţa alimentară a unei ţări trebuie să fie un punct al securităţii naţionale prevăzut clar în legislaţia ca o problemă de siguranţă naţională.
• Gradul de tehnologizare şi informatizare, preţurile foarte mari ale echipamentelor de la momentul actual, obligă fermierii să utilizeze personal calificat şi super calificat.
• Utilizarea de personal tehnic din afara spaţiului european nu reprezintă o alternativă pe termen mediu şi lung (ex. muncitorii din Vietnam sau din alte ţări asiatice), aceştia putând fi utilizaţi cel mult la muncile necalificate.
• Crearea unei strategii pe termen scurt, mediu şi lung pentru asigurarea forţei de muncă calificate în agricultură pe principiul competitivităţii: puţini, dar foarte bine pregătiţi.
• Se discută de planul de "Digitizare a României" - unde se regăseşte aici sectorul agricol?
• Cele 58 de licee identificate de Ministerul Agriculturii cu profil preponderent agricol (din cele aproximativ 220 câte existau prin anii 1990) să fie transformate în centre de excelenţă cu nivel de învăţământ, profesional, liceal, postliceal, cu rol determinant în pregătirea şi formarea continuă a adulţilor şi în special a celor care deja lucrează în sectorul agricol.
• Programul demarat de Ministerul Agriculturii privitor la liceele agricole să fie în mod cert finanţat pe termen scurt, mediu şi lung.
• Selecţia, angajarea personalului didactic şi nedidactic din cadrul liceelor agricole să fie realizat cu maximă competenţă.

Cu privire la unele soluţii prin care putem ajunge la cele specificate anterior puteţi citi articolul Uite liceul, nu e liceul!

De altfel, oricât ar părea de aiurea, pacea nu există! Doar iluzia unei stări domestice în care lumea muncește pentru o viitoare conflagrație. Însă o anumită liniște creatoare, da, putem spune că se mai poate găsi între două lupte pe ceva anume.

Omenirea este prin natura ei un loc al conflictului. Concurența este o parte din această continuă luptă pentru a fi în vârful piramidei trofice. Iar războiul economic e parte din natura umană. Necesitatea de a avea, de a stăpâni resurse, de a avea spațiu vital sunt firești și, de aici, o veșnică luptă. Și cine crede că e loc de pace între două războaie, nu poate fi decât pierdut. Fiecare adiere înseamnă ceva. Iar cine se crede parașutat într-o oază a abundenței va avea soarta Cezarului și norocul Sisifului.

Tot ceea ce există pe raft, ca o explozie a bunăstării, este acolo doar pentru că cineva se luptă în fiecare zi pentru o bucată de pace. Disperarea de a fi leagă fluent nevoile de care știu să se folosească cei care conduc jocul acesta. Aproape că îi văd cum butonează veseli, cu dexteritate, pe un device universal, ca niște dumnezei, fiecare clipă din traiul nostru plin de chin și ceva fericire procreativă! Ei știu că nevoile acestea care ne supun trebuie mânuite. Iar hrana este una din cele mai stringete nevoi umane, una atavică și de nestăpânit. Ea trebuie satisfăcută și va fi liniște.

Pentru că atâta timp cât oamenii au ce mânca, simțul natural de a ne apăra resursele este diminuat, chiar dus spre atrofiere. Această amorțire, coroborată cu limitarea forței de reacție armată, ne face să fim extrem de expuși la manevrele celor care acaparează accesul spre bunăstare ca pe o bulă a tuturor bulelor! Dar să nu avem iluzii că am putea face ceva individual sau național. Mondializarea economiei, răpunerea cercetării locale, a capacităților de creație și limitarea alternativelor ne obligă să fim parte a unei familii de popoare ca să putem avea un acces la bunăstare. Războiul economic a ras aproape tot în țara noastră și am devenit dependenți de tehnologiile și de resursele administrate de învingători.

Ce putem face cu adevărat - dar aici e o bubă gravă națională, ar fi să ne unim și să încercăm minimizarea acestor pierderi prin dezvoltarea de tehnologii locale. Dar e deja o altă iluzie!

Viața e prea scurtă pentru a le cere oamenilor sacrificii la infinit. Iar omul modern vrea totul de la început, înrobindu-se pentru tot restul vieții. Robia pe timp de pace e mai gravă decât orice altă robie. Să te simți legat ca o vacă în pripon de proprietăți și bănci e așa de firesc încât libertatea dintre două „priponiri” pare o boală ciudată.

Un exemplu de dascăl! Vasile Postolachi, profesor de religie care predă într-un sat de la capătul României a făcut împrumut la bancă şi a cheltuit toată bursa primită la doctorat pentru a-i duce doi ani la rând în excursii pe copiii săraci din localiate, arată jurnaliștii de la publicația Adevarul care au realizat un reportaj cu povestea profesorului din județul Botoșani.

Vasile Postolachi este un profesor de ţară, care predă religia la Rădăuţi Prut, un sat de la capătul României. Are 30 de ani şi este doctorand la Facultatea de Teologie. Deşi se luptă de multe ori cu lipsurile materiale, profesorul de la Rădăuţi Prut şi-a cheltuit bursele, a făcut împrumut la bancă şi a bătut din poartă în poartă după donaţii, numai pentru a-i putea duce pe copiii nevoiaşi în excursii la care nici nu visau vreodată. Mai mult, a făcut rost de o bibliotecă întreagă cu carte românească pentru şcolarii din Basarabia.

Vasile Postolachi a absolvit Facultatea de Teologie la Iaşi. A urmat şcoala masterală şi apoi doctoratul. Deşi avea numeroase oportunităţi, Vasile şi-a dorit să ajungă profesor, în satul copilăriei sale, la Rădăuţi Prut, în judeţul Botoşani. Profesorul spune că a simţit că menirea sa era de a lumina copiii din lumea satului. „Am simţit asta ca o chemare. Acolo în lumea satului este nevoie mai mult ca oricând de oameni dedicaţi. Eu nu mi-am dorit să plec de acolo, eu mi-am dorit să ajung acolo. Este nevoie de oameni care să lumineze şi să contribuie la dezvoltarea intelectuală şi spirituală a acestor zone“, spune Vasile Postolachi. Aşa a ajuns titular, în 2017 la Şcoala Gimnazială din Rădăuţi Prut. Cum şcoala se află la numai 100 de metri de punctul de frontieră, profesorul de religie şi-a adus aminte de o dorinţă mai veche, din copilărie: „Ieşeam adeseori cu vaca la păscut şi stăteam aşa de vorbă, peste apă, cu copiii de peste celălalt mal al Prutului. Pe atunci nu ştiam care este povestea şi istoria acestor locuri, dar mi se părea ciudat că vorbeam cu copiii din altă ţară, în aceeaşi limbă.

Apoi încetul cu încetul dragostea pentru Basarabia, inspirată şi de bunica mea, şi-a pus amprenta asupra sufletului meu şi odată cu mine a crescut şi dragostea aceasta pentru lumea de dincolo de Prut. Aşa că primul lucru pe care mi l-am dorit ca profesor a fost să trec Prutul“, spune Vasile Postolachi. După ce s-a titularizat la Rădăuţi Prut, în primul an, într-o zi după ce a ieşit de la ore s-a urcat în maşină şi a trecut pur şi simplu graniţa. Ajuns în Basarabia şi-a propus să se oprească la prima şcoală întâlnită în cale. Aşa a ajuns în oraşul Lipcani la numai 10 kilometri de graniţă.

A intrat în Liceul Teoretic din localitate şi a intrat în vorbă cu profesorii de acolo. Şi-a dat seama că şcolarilor de peste Prut le lipseau cărţile în limba română, cu grafie latină. „Atunci pe loc am schiţat un proiect. I-am spus «Cartea uneşte inimi», pentru că de fapt cărţile scrise în limba română uneau inimile fraţilor de pe ambele maluri ale Prutului. Primul obiectiv era să aduc cărţi în limba română acolo la şcolile din Basarabia. Nu ştiam cum voi face acel lucru, dar era convins că voi reuşi“, spune profesorul de religie.

În 2018, a plecat cu studiile doctorale în Spania, la San Sebastian. Aici a reuşit să adune numeroase cărţi donate de românii de acolo. Întors în România, a umblat din poartă în poartă căutând donator de carte dar şi sponsorizări pentru a achiziţiona cărţi. „Aşa am reuşit să ducem în Basarabia peste 1.500 de volume“, spune Vasile Postolachi.

În acelaşi an, profesorul de religie, discutând cu elevii săi şi-a dat seama că mulţi dintre aceştia abia dacă au ieşit vreodată din comună. Majoritatea până la Dorohoi sau municipiul Botoşani, fără să depăşească graniţele judeţului. Şi-a pus în gând să organizeze o excursie în afara judeţului, cu copiii nevoiaşi, care nu şi-ar fi permis aşa ceva, dar totodată cu rezultate bune la învăţătură. Era Anul Centenarului şi a imaginat un proiect în care să-i implice şi pe copiii de peste Prut. „Era anul 2018, un an cu mare însemnătate. Am dorit să-i implicăm simbolic şi pe românii din Ucraina şi Basarabia alături de cei din Rădăuţi Prut într-o excursie comună. Ideea exista, reuşisem să obţinem toate acordurile. Exista o singură problemă: nu aveam bani“, spune Vasile Postolachi.

Profesorul de religie a sacrificat toate resursele finaciare de care dispunea. Şi-a donat bursele de la doctorat şi a făcut împrumut la bancă pentru a acoperi costurile excursiei. Şi tot nu ajungeau banii pentru cei 50 de elevi şi profesori, mai ales din Basarabia şi Ucraina, care urmau să plece în excursie. „Stăteam şi mă uitam efectiv în gol. Nu ştiam cum să fac în momentele acelea. M-am rugat lui Dumnezeu. Nu a trecut mult timp şi a sunat providenţial decanul Facultăţii de Teologie Catolică din Spania. M-a întrebat ce fac. I-am explicat situaţia. După ce a închis telefonul mi-a trimis 1.300 de euro. A fost ajutorul lui Dumnezeu“, spune Vasile Postolachi.

Copiii din Rădăuţi Prut, Basarabia şi câteva sate româneşti din Ucraina au plecat trei zile în judeţele Neamţ, Suceava şi Iaşi vizitând obiective turistice cunoscute. Anul acesta, în primăvară, profesorul de religie i-a mai dus pe copiii de la Rădăuţi Prut într-o nouă excursie în Suceava, Iaşi, Neamţ şi Bistriţa. Pentru copiii din Rădăuţi Prut a fost o experienţă aparte.

Nu este singura acţiune umanitară a profesorului de la Rădăuţi Prut. De doi ani face cheta cu părinţii care-şi permit să ofere un ajutor cât de mic şi merge la cele mai nevoiaşe familii din sat şi le oferă alimente sau alte ajutoare.

Pagina 1 din 160
Go to top