Lucrători români în agricultură, exploatați mai rău decât animalele. Cazul a 7 muncitori, printre care 5 români, a ajuns în atenția judecătorilor italieni după ce angajatorii din Peninsulă sunt acuzați că îi tratau inuman pe cei care le lucrau pământurile. La tribunalul din Latina se investighează în prezent cazul a 7 lucrători în agricultură (printre care și 5 români). Declarațiile oferite în sala de judecată sunt absolut cutremurătoare. Judecătorul care prezidează cazul, Mario La Rosa, le-a cerut oamenilor să povestească cum decurge o zi de muncă în agricultură, la firma angajatoare. În barăcile în care erau cazați, trezirea era devreme, la ora 4:00, când afară era încă întuneric. În camioneta care îi transporta la locul de muncă în ziua respectivă încăpeau cu greu toți, dar trebuiau să se înghesuie, nu aveau alternativă, era singurul mijloc de transport pus la dispoziție pentru a ajunge la locul de muncă. Stăteau unul în brațele celuilalt, pentru că în acel microbuz în care în mod normal ar fi încăput 9 persoane, intrau 15 sau chiar 18, uneori. Nu le păsa, important era să ajungă pe câmp și să câștige bruma de bani care le era aruncată la sfârșitul zilei. Erau trei opriri de unde erau adunați muncitorii: una în Latina, a doua la Sezze și ultima în Roccagorga. Ulterior, mijloacele de transport se îndreptau în funcție de locul în care se afla cererea de muncă, putea fi în mediul rural Agro Pontino sau chiar în provincia Roma. „În timpul zilei de lucru, aveam pauză doar jumătate de oră”, au declarat la proces lucrătorii care au răspuns la întrebările ambelor părți, atât ale acuzării, cât și ale apărării, potrivit www.ziarpiatraneamt.ro care citează www.latinaoggi.eu. De asemenea, muncitorii au povestit că atunci când vremea era ploioasă nu mergeau la muncă iar aceste zile nu erau plătite. Asemenea perioade puteau fi uneori îndeajuns de lungi încât să le afecteze considerabil câștigurile din luna respectivă, iar asta în condițiile în care pentru mulți prioritatea era una singură: de a trimite bani acasă, celor rămași în urmă, pentru care nu existau alternative. Pentru multe familii ei erau unica speranță și singura sursă de venit.
